Concediul medical si durata concediului de odihna
Posted: 09 May 2014, 09:55
Durata concediului de odihnă se reduce dacă salariatul a beneficiat de concediu medical?
Chiar dacă art. 145 din Codul Muncii prevede, că concediul de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic (vezi mai sus), această dispoziţie nu mai este aplicabilă, după ce Curtea Europeană de Justiţie a declarat următoarele, printr-o hotărâre preliminară din 20.01.2009, în interpretarea dispoziţiilor art. 7 din Directiva 2003/1988:
1. Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziţii sau unor practici naţionale potrivit cărora un lucrător aflat în concediu medical nu are dreptul la un concediu anual plătit efectuat într-o perioadă de concediu medical.
2. Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziţii sau unor practici naţionale care prevăd că dreptul la concediul anual plătit se stinge la expirarea perioadei de referinţă şi/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul naţional chiar şi în cazul în care lucrătorul s-a aflat în concediu medical în toată perioada de referinţă sau într-o parte din aceasta şi incapacitatea sa de muncă a continuat până la încetarea raportului său de muncă, motiv pentru care nu a putut să îşi exercite dreptul la concediul anual plătit.
3. Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziţii sau unor practici naţionale care prevăd că, la încetarea raportului de muncă, nu se acordă nicio indemnizaţie pentru concediul anual plătit neefectuat lucrătorului care s-a aflat în concediu medical în toată perioada de referinţă sau într-o parte din aceasta şi/sau în toată perioada de report sau într-o parte din aceasta, motiv pentru care nu a putut să îşi exercite dreptul la concediul anual plătit. Pentru calculul indemnizaţiei menţionate, remuneraţia obişnuită a lucrătorului, care este cea care trebuie menţinută în perioada de repaus ce corespunde concediului anual plătit, este de asemenea determinantă.
Această hotărâre a Curţii Europene de Justiţie este obligatorie cf. art.148 alin.(2) din Constituţia României, conform căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
(Vezi si cap.4.1 din Partea I a documentatiei hSALAR)
Chiar dacă art. 145 din Codul Muncii prevede, că concediul de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic (vezi mai sus), această dispoziţie nu mai este aplicabilă, după ce Curtea Europeană de Justiţie a declarat următoarele, printr-o hotărâre preliminară din 20.01.2009, în interpretarea dispoziţiilor art. 7 din Directiva 2003/1988:
1. Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziţii sau unor practici naţionale potrivit cărora un lucrător aflat în concediu medical nu are dreptul la un concediu anual plătit efectuat într-o perioadă de concediu medical.
2. Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziţii sau unor practici naţionale care prevăd că dreptul la concediul anual plătit se stinge la expirarea perioadei de referinţă şi/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul naţional chiar şi în cazul în care lucrătorul s-a aflat în concediu medical în toată perioada de referinţă sau într-o parte din aceasta şi incapacitatea sa de muncă a continuat până la încetarea raportului său de muncă, motiv pentru care nu a putut să îşi exercite dreptul la concediul anual plătit.
3. Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziţii sau unor practici naţionale care prevăd că, la încetarea raportului de muncă, nu se acordă nicio indemnizaţie pentru concediul anual plătit neefectuat lucrătorului care s-a aflat în concediu medical în toată perioada de referinţă sau într-o parte din aceasta şi/sau în toată perioada de report sau într-o parte din aceasta, motiv pentru care nu a putut să îşi exercite dreptul la concediul anual plătit. Pentru calculul indemnizaţiei menţionate, remuneraţia obişnuită a lucrătorului, care este cea care trebuie menţinută în perioada de repaus ce corespunde concediului anual plătit, este de asemenea determinantă.
Această hotărâre a Curţii Europene de Justiţie este obligatorie cf. art.148 alin.(2) din Constituţia României, conform căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
(Vezi si cap.4.1 din Partea I a documentatiei hSALAR)