Cuprins

2. ORGANIZAREA EVIDENŢEI

2.1. Studiul agentului economic

Pentru exploatarea eficientă a programului, trebuie parcurse câteva etape care necesită colaborarea personalului din conducerea economică a utilizatorului cu persoana care face implementarea. Etape recomandate:

2.2. Codificări

În continuare vom prezenta câteva recomandări pentru codificare.

2.2.1. Codificare secţii

Secţia trebuie văzută în hMARFA ca fiind de fapt un loc de consum şi de obţinere de produse finite sau prestare de serviciii, nu trebuie să coincidă exact cu structura organizatorică.

Cei care doresc ca din aplicaţie să obţină şi datele necesare contabilităţii de gestiune vor trebui să definească „secţiile“ ca fiind chiar locurile de consum pe care doresc să le urmărească separat.

Şi firmele care nu au activitate de producţie pot defini cel puţin o secţie pentru consumurile activităţii administrative, de desfacere, provizionare etc.

Exemple:

1. DEMO SRL are o secţie de producţie, un depozit pentru mărfuri cu ridicata, un magazin cu amănuntul, o centrală termică şi prestează servicii de transport.

În fişierul „Sectii“ se pot codifica:

Cod Denumire
S1.1 Depozit vanzari cu ridicata
S1.2 Magazin cu amanuntul
S1.3 Sectia de productie
S1.4 Sectia de prestari servicii
S2 Activitati auxiliare
S3 Activitati indirecte
S4 Administrativ
S5 Desfacere

2. O firmă mică de prestări servicii efectuează reparaţii televizoare şi maşini de spălat. Nu există ateliere distincte pentru cele 2 activităţi, dar se doreşte să se urmărească consumurile pe 3 centre de cheltuieli. Se pot defini de ex. secţiile:

Cod Denumire
TV Atelier reparatii TV
MS Atelier reparatii masini de spalat
CA Consumuri administratie

2.2.2. Codificare gestiuni

hMARFA asigură posibilitatea unei evidenţe cantitativ-valorice de elemente patrimoniale (mărfuri, materiale, produse, servicii etc.).

Aceste elemente sunt denumite în program articole şi pot exista la un moment dat cu diverse cantităţi, cu diverse preţuri în anumite gestiuni.

Gestiunile nu sunt neapărat depozitele firmei organizate ca atare, ci ele trebuie definite în primul rând din punct de vedere contabil.

Valorile stocurilor din gestiuni sunt reflectate în contabilitate pe câteva conturi de stoc (301, 302, 345, 371 etc.).

La firme mai mari, gestiunile reprezintă depozitele existente, organizate atât pe tipuri de articole, cât şi în funcţie de domeniile de activitate şi de subunităţi.

La firmele mai mici, unde nu există fizic depozite delimitate pentru diverse elemente din patrimoniu, există totuşi o departajare a stocurilor pe gestiuni la nivelul contabilităţii. De aceea, şi aceste firme au de regulă câteva: gestiuni de materiale, materiale de natura obiectelor de inventar, mărfuri cu ridicata, mărfuri cu amănuntul, produse finite etc.

Având în vedere, că hMARFA execută atât evidenţa, cât şi contabilitatea stocurilor, la toate implementările trebuie definite gestiunile specifice.

„Pseudogestiuni“

În afară de gestiunile propriu-zise, în hMARFA pot fi necesare şi „pseudogestiuni“:

1) Pentru servicii şi lucrări executate, pentru ca ele să poată constitui obiectul unor ieşiri (vânzări), trebuie ca acestea să fie introduse într-o „gestiune de servicii“ (servicii prestate).

2) O altă categorie o reprezintă „gestiunile de cheltuieli“ (servicii cumpărate). Ele se utilizează pentru:

Un serviciu sau un articol cumpărat care nu este stocat, va fi preluat direct în conturile de cheltuieli (un bon fiscal pentru benzină, o factură de curent electric etc.).

Pentru ca documentul de cumpărare să poată fi înregistrat, trebuie să existe o gestiune de destinaţie, denumită „gestiune de cheltuieli“. Trebuie să definim gestiuni de cheltuieli pentru toate conturile de cheltuieli utilizate.

În prima fază a implementării în fişierul „Gestiuni“ vor fi adăugate toate gestiunile pe care se va baza aplicaţia. Alegerea codului gestiunii este la latitudinea utilizatorului, dar denumirea trebuie să reflecte scopul pentru care va fi utilizată, în aşa fel încât şi operatorul care va lucra în mod curent cu programul, să-şi poată da seama când trebuie să o utilizeze. Desigur, şi ulterior se pot deschide noi gestiuni dacă este cazul.

Exemple

1.) Firma DEMO SRL poate avea gestiunile:

Cod Denumire
C Cheltuieli
G Materii prime si materiale
MA Magazin cu amanuntul
MR Depozit marfuri cu ridicata
P Produse finite
S Servicii prestate

2.) O firmă de comerţ are 2 depozite cu ridicata la Braşov şi un magazin cu amănuntul la Hărman. Ea poate să-şi organizeze gestiunile în felul următor:

Cod Denumire
MR1 Marfuri cu ridicata str. Mijlocie
MR2 Marfuri cu ridicata str. Lunga
MA1 Magazin cu amanuntul Harman
G Materiale si obiecte de inventar
X604 chelt. cu materiale nestocate
X605 chelt. cu energie si apa
X611 chelt. cu intretinere si rep.
X612 chelt. cu locatii de gest. si chirii
X623 chelt. protocol si reclama

2.2.3. Codificare parteneri

Documentele din hMARFA au întotdeauna au doi parteneri: un expeditor şi un destinatar.

Unul dintre cei doi parteneri ai unui document de intrare sau ieşire este în mod obligatoriu o gestiune a utilizatorului.

Al doilea partener poate fi o firmă (furnizor sau client), dar poate fi şi o secţie din cadrul propriei firme. De asemenea, partenerul poate fi şi o persoană fizică şi o altă gestiune.

Direcţia mişcării se exprimă întotdeauna din punctul de vedere al gestiunii.
Dacă gestiunea este destinatarul mişcării, vorbim de o intrare, iar documentul prin care se realizează se numeşte document de intrare.
Dacă gestiunea este expeditorul mişcării, vorbim de o ieşire, iar documentul prin care se realizează se numeşte document de ieşire.

În ambele cazuri partenerul gestiunii poate fi o altă firmă sau poate fi un „partener“ din interiorul firmei, adică o secţie de producţie, de servicii sau chiar o altă gestiune.

În hMARFA, evidenţa acestor parteneri este organizată în fişierele Firme, Persoane, Gestiuni şi Sectii.

În fişierul Firme se ţine evidenţa furnizorilor, clienţilor, dar şi a altor firme pentru datele de contact.

O firmă care este atât furnizor, cât şi client este luată în evidenţă o singură dată.

Evidenţa partenerilor necesită o codificare corespunzătoare a fiecărei firme, prin indicarea datelor:

Celelalte informaţii cerute de program cu ocazia introducerii unei firme, cum sunt numărul de la registrul comerţului, telefonul, denumire bancă, cont bancar etc. nu sunt obligatorii în prima etapă, ele pot fi completate şi ulterior. Detalii privind preluarea datelor unui partener de la ANAF în cap. 3.3.

Evidenţa analitică a furnizorilor şi clienţilor (facturi neplătite, fişe, balanţe) se poate ţine în hMARFA, în hCONT sau în amândouă. Programul, la livrare, este parametrizat pentru a ţine această evidenţă numai în hMARFA (în hCONT doar evidenţă sintetică.

Dacă se doreşte, ca partenerii să apară analitic şi în evidenţa contabilă ţinută hCONT, atunci codificarea trebuie să fie riguroasă, de preferat o codificare numerică, pentru a forma conturi analitice cu ajutorul codificării firmelor. Considerăm totuşi, că datele din hMARFA pot fi considerate ca evidenţă analitică. În acest caz, ajunge să se preia doar informaţiile din conturile de nivel superior.

Conturile analitice de clienţi şi de furnizori (dacă se utilizează) pot fi construite de către program cu ajutorul codului firmei din fişierul Firme astfel:
Dacă firma „X SRL“ a fost codificată cu codul „0125“ în fişierul „Firme“, analiticul corespunzător în contul de clienţi va fi construit ca fiind „4111.1.0125“ adică Client intern, firma X SRL.
Dacă această firmă va apare şi ca furnizor, deci pe un document de intrare (recepţie), în contarea documentului respectiv se va utiliza contul „401.1.0125“, adică Furnizor intern, firma X SRL. Este necesar, ca codurile să fie formate din acelaşi număr de caractere, de exemplu: 0001, 0022, 0125, 1205.

:!: Pentru cei care întocmesc Declaraţia 406 SAF-T, recomandăm să utilizeze numai conturi analitice numerice. Dacă se utilizează şi caractere, acestea pot fi traduse cu ajutorul unui Dicţionar în aplicaţia hSAFT.

2.2.4. Numerotarea documentelor în hMARFA

a) Elementele documentelor

Conform Ordinului 2634/2015 002.), documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

În cuprinsul oricărui document emis de către o societate comercială trebuie să se menţioneze şi elementele prevăzute de legislaţia din domeniu, respectiv:

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate.

Documentele justificative provenite din tranzacţii/ operaţiuni de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderou de achiziţie/carnet de comercializare, pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.

În condițiile în care documentele financiar-contabile sunt întocmite și preluate în contabilitate prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, semnătura nu constituie element obligatoriu.

Documentele financiar-contabile pot fi prezentate ca documente pe suport hârtie sau în format electronic.

Documentele contabile (registre, jurnale, fișe, note etc.) care servesc la prelucrarea, centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:

OG 17/2015 003.) prevede:

Art. V. (1) Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum şi entităţile fără personalitate juridică nu au obligaţia de a aplica ştampila pe declaraţii, cereri sau orice alte documente depuse la instituţiile sau autorităţile publice.
(2) Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum şi entităţile fără personalitate juridică nu au obligaţia de a aplica ştampila pe documente sau orice alte înscrisuri emise în relaţia dintre acestea.

b) Decizie de numerotarea a documentelor

La pct. 24 din Ordinul 2634/2015 002.) este prevăzut, că entitățile vor asigura un regim intern de numerotare a documentelor financiar-contabile, astfel:

c) Reguli de numerotare în hMARFA

Documentele interne ale firmei, create în hMARFA vor fi codificate cu 6 cifre sau caractere. Alegerea unui sistem de codificare adecvat, chiar din faza de implementare, este foarte importantă. Reamintim necesitatea elaborării unei proceduri interne scrise, conform prevederilor legale prezentate mai sus.

:!: Vă rugăm să studiaţi detaliile de mai jos cu atenţie, vom reveni la ele în fiecare meniu hMARFA unde este cazul.

Detalii privind numerotarea documentelor în hMARFA...

2.3. Organizarea articolelor pe grupe

Elementele gestionate cu programul hMARFA poartă denumirea generică de articole. Ele pot fi de mai multe tipuri: mărfuri, produse finite, materiale, obiecte de inventar, ambalaje, servicii etc.

Gruparea articolelor devine necesară:

a) dacă într-o singură gestiune ţinem evidenţa mai multor tipuri de articole cu cont sintetic distinct.

De exemplu, dacă în aceeaşi gestiune de materiale ţinem evidenţa atât a materiilor prime (cont 301), cât şi a materialelor consumabile (conturile 3021 - 3028), obiectelor de inventar (303) şi ambalajelor, trebuie să definim grupe pentru fiecare tip.

Alegerea codului grupelor este la latitudinea utilizatorului, dar pentru exemplificare arătăm o soluţie:

GC1 Materiale auxiliare
GC2 Combustibili
GC3 Materiale pentru ambalat
GC4 Piese de schimb
GC8 Alte materiale consumabile
GP Materii prime
MA1 Mărfuri alimentare
MA2 Mărfuri - ţigări, băuturi
MN Mărfuri nealimentare
P Produse finite
S Servicii
O Obiecte de inventar
AMB (ambalaje)

În această codificare prima literă reflectă tipul articolului.

b) dacă în cadrul aceluiaşi tip de articole în aceeaşi gestiune avem conturi analitice distincte.

De exemplu, dacă într-o singură gestiune de produse finite avem conturile 345.01 pentru sortimentele de masă şi 345.02 pentru sortimentele de dulapuri, putem defini grupele:

 P-MASA (mese)
 P-DULA (dulapuri)

c) în situaţiile în care nu este necesar să urmărim în contabilitate grupele de articole pe conturi distincte, dar totuşi dorim să obţinem rapoarte.

De exemplu, dacă la o unitate de vânzări cu ridicata dorim să urmărim valoarea stocurilor sau totalul cantităţilor intrate şi ieşite lunar pe grupe de mărfuri, vom defini grupele:

d) dacă preţul de vânzare este format cu cotă de adaos diferit pe grupe de articole.

Definirea grupelor se execută în faza de implementare, în fişierul „Grupe de articole“. Apartenenţa unui articol la o grupă din nomenclatorul de articole se indică la introducerea articolelor în nomenclator.

:!: În situaţiile de la punctele a) şi b) legătura între gestiune, grupă şi conturile aferente trebuie să fie indicată în fişierul „Functii de conturi“.

2.4. Definirea articolelor gestionate în hMARFA

Gestiunile cuprind stocuri formate din articole. Articolele pot ajunge în gestiuni numai prin recepţii (intrări). Pentru ca aceste articole să poată fi indicate pe documentul de recepţie (intrare), ele trebuie să aibă în prealabil un cod şi o denumire.

În hMARFA, evidenţa articolelor după coduri şi denumiri, se ţine într-un fişier denumit Nomenclator de articole.

Informaţiile pe care trebuie să le indicăm în momentul când definim un nou articol în nomenclator nu conţin informaţia Tip articol (material, marfă, produs etc.) şi nici informaţii de preţ din următoarele motive:

Preţurile articolelor se vor comunica tot cu ocazia introducerii acestora în gestiuni prin documente de intrare (recepţii).

Rezultă deci, că în hMARFA nu suntem obligaţi să dăm coduri diferite pentru unul şi acelaşi articol dacă îl recepţionăm cu preţuri diferite sau pe conturi diferite.

Se indică însă obligatoriu, cu ocazia definirii articolului în nomenclator - deci înainte de intrarea în patrimoniu (în gestiune) - următoarele elemente:

În nomenclatorul de articole se mai pot preciza şi descrierea detaliată a articolului; precum şi un preţ de livrare, care se poate utiliza la listarea unui catalog de preţuri.

Alegerea ordinii de mărime la unităţi de măsură

La unele articole putem alege dintre mai multe ordine de mărime la unitatea de măsură. De exemplu: între hl, l, dl, cl, ml sau între km, m, cm, mm sau între t, kg, g, mg sau între bucăţi, mii bucăţi etc. La alegere luaţi în considerare ordinul de mărime la cantităţile din loturile de intrare/ ieşire şi ordinul de mărime la preţul/unitate de măsură. Dacă vindeţi articolul respectiv, alegeţi varianta adecvată, favorabilă pentru facturare.

De exemplu:

2.5. Contul unui articol din stoc

Funcţii de conturi

În nomenclator, articolele nu au preţ de achiziţie, nici cantitate, nici cont contabil. Aceste informaţii se ataşează în momentul când se constituie un stoc din respectivul articol.

O astfel de înregistrare de stoc se numeşte lot de intrare sau lot de stoc. La fiecare recepţie, pentru fiecare rând al documentului de recepţie se creează un lot de intrare (stoc).

Pentru ca programul să poată crea un nou lot de stoc dintr-un anumit articol într-o anumită gestiune cu ocazia introducerii unei recepţii, este necesar ca:

Aceste definiţii trebuie introduse de utilizator în „funcţii de conturi“ împreună cu furnizorul în faza de implementare şi vor fi utilizate în continuare de program pentru evidenţele contabile executate automat.

Vezi exemplul...

Ordinea operaţiilor care trebuie efectuate la adăugarea de noi articole

  1. Dacă articolul respectiv nu se încadrează în Grupele de articole existente, se creează o grupă nouă cu codificare corespunzătoare.
  2. Se introduce articolul respectiv în Nomenclatorul de articole, la grupa corespunzătoare.
  3. Se caută, dacă la Gestiuni este definită o gestiune unde se poate recepţiona articolul.
  4. Se verifică în Funcţii de conturi, dacă la gestiunea respectivă avem definite conturile necesare.
  5. În cazul în care dorim să întocmim un document de ieşire pentru acel articol, mai întâi trebuie să-i întocmim un document de intrare într-o gestiune şi recepţia să fie validată.
  6. După aceste operaţii articolul va fi disponibil pentru ieşire şi apare lotul ca disponibil în fereastra de ajutor, cu ocazia completării rândurilor documentului de ieşire.

Înregistrări contabile cantitative sau în valută

În cazul în care în aplicaţia hCONT se fac şi înregistrări contabile cantitative paralel cu cele valorice, programul oferă şi această facilitate, prin posibilitatea creării de conturi cantitative pe lângă cele valorice.

Contul cantitativ are următoarea structură:

Ex:
  "345.01.12  "               - 11 car.
  "345.01.12  KG "            - 14 car.
sau:
  "5124.01.      "    - cont bancar valută- în lei
  "5124.01.   EUR"    - cont bancar valută- în euro

2.6. Metode de evaluare aplicabile în hMARFA, preţul contabil

În hMARFA evidenţa stocurilor este ţinută pe loturi. Lotul (de intrare, de stoc sau de ieşire), reprezintă o anumită cantitate de mărfuri, produse, servicii sau alte subiecte de acelaşi fel a căror evidenţă se realizează cu ajutorul aplicaţiei, care au intrat/ieşit cu acelaşi document, în aceeaşi gestiune (pe ecran se pot vedea pe un singur rând).

Metodele de evidenţă şi evaluare diferă în funcţie de natura stocului:

Tip articol Inventar Contab.analitică a stocurilor Evaluare
La intrare La ieşire
Produse permanent cant-valoric preţ prestabilit (345)
Materiale permanent cant-valoric preţ achiziţie (301,302) LIFO,FIFO
Mf.ridicata permanent cant-valoric preţ achiziţie (371) LIFO,FIFO
Mf.amanunt permanent global-valoric preţ achiziţie = preţ vânzare(371) - adaos comerc.(378) - TVA neex.(4428)

Preţul cu care sunt înregistrate loturile la intrare în gestiune şi în contabilitate pe conturile de stocuri, indiferent de modul lor de formare, îl vom numi în mod unitar preţ contabil. În terminologia hMARFA în loc de preţ de achiziţie (în sensul normelor contabile) utilizăm termenul de preţ de înregistrare (din motive de compatibilitate cu versiunile mai vechi ale programului).

La produse recomandăm metoda de evaluare cu preţ prestabilit. Acest preţ se înscrie în bonul de predare producţie, iar diferenţa de preţ (preţ efectiv - preţ prestabilit) se calculează după închiderea contabilităţii de gestiune în cadrul programului de contabilitate.

La mărfuri cu amănuntul folosim de regulă metoda global-valorică. Mărfurile se ţin pe contul 371.2 la preţ de vânzare cu amănuntul (inclusiv TVA). Această metodă respectă principiul înregistrării la preţ de achiziţie, deoarece valoarea bilanţieră a mărfurilor cu amănuntul este la preţ de achiziţie, adică:

     preţ de  vânzare  cu  amănuntul (inclusiv  TVA)  (371.2)
  (-)adaosul comercial                                (378.2)
  (-)TVA neexigibilă                                 (4428.2)
   = preţ de achiziţie

La celelalte tipuri de articole: mărfuri cu ridicata, materiale etc. recomandăm utilizarea preţului de achiziţie.

La livrare, aplicaţia este parametrizată să lucreze cu preţurile contabile recomandate mai sus, dar dacă este necesar, acestea se pot modifica.

2.7. Adaos comercial, preţ de vânzare

Preţ cu ridicata: Preţurile cu ridicata sunt determinate de nivelul costurilor de producţie dimensionate în funcţie de parametrii tehnici, constructivi şi funcţionali şi de alte caracteristici de calitate ale produselor, de condiţia de livrare (franco, ambalaj) a acestora.

La import: preţul cu ridicata de aprovizionare se formează pe baza preţului extern, în condiţiile de livrare franco-frontieră română, transformat în lei la cursul de schimb utilizat.

Adaos comercial cu ridicata: Adaosul comercial cu ridicata poate fi stabilit în mărime procentuală sau în sumă fixă, ca diferenţă între preţul negociat cu beneficiarii şi preţul cu ridicata la care s-a realizat aprovizionarea.

La import: adaosul comercial acoperă: cheltuieli de desfacere, comisionul societăţii de import-export intermediare şi cota de profit.
La comerţ cu ridicata: pentru livrări din depozite, baze de aprovizionare şi alte asemenea, intermediarii au dreptul la adaos comercial cu ridicata.
La producţie: pentru livrări din depozitele producătorului nu se justifică aplicarea unui adaos comercial.

Preţ cu amănuntul: Pentru vânzarea de mărfuri prin magazine cu amănuntul, indiferent de cantitatea vândută unui cumpărător, se aplică preţuri cu amănuntul, care conţin adaos comercial cu amănuntul.

Adaos comercial cu amănuntul: Adaosul comercial cu amănuntul poate fi stabilit în mărime procentuală sau în sumă fixă, ca diferenţă între preţul practicat la amănunt (fără TVA) şi preţul cu ridicata la care s-a aprovizionat vânzătorul.

Cum sunt utilizate aceste noţiuni în hMARFA ?

Preţ iniţial (PuInit) este în mod uniform baza la care se aplică adaosul comercial (preţ cu ridicata de achiziţie la mărfuri şi preţ cu ridicata de livrare la produse). Se va utiliza termenul de preţ iniţial în loc de preţ cu ridicata din motive de compatibilitate cu versiunile mai vechi.

La livrare, aplicaţia este parametrizată astfel:

Aceste sensuri se pot modifica prin reparametrizarea aplicaţiei.

Observaţie. Dacă cheltuielile (ex. comision) nu se includ în preţul cu ridicata:

În hMARFA pentru preţul practicat la vânzare utilizăm doi termeni:

Aceste sensuri sunt valabile la recepţii, la loturi de stoc (PuLivCat şi PuVinzCat) şi la ieşirile cu parametrii altv (l-PuLiv şi v-PuVinz). La ieşirile cu alţi parametri, sensul variabilelor PuLiv şi PuVinz este dat la implementare şi nu coincide neapărat cu cele de mai sus.

2.8. Contabilitatea de gestiune în hMARFA

Avantajul organizării contabilităţii de gestiune cu ajutorul programului hMARFA este, că în momentul introducerii sau creării tuturor documentelor în program se realizează în paralel şi contarea acestora, atât în contabilitatea financiară, cât şi în cea de gestiune (dacă se implementează).

Pentru detalii vezi şi descrierea opţiunii Centre de cost/profit.

Exemplu de organizare a contabilităţii de gestiune

Schema unei societăţi, aşa cum poate fi tratată în hMARFA

2.9. Stabilirea scadenţei de plată/încasare

Scadenţa se tratează numai pentru tipurile de documente care în machetă conţin parametrul „s“.

În aplicaţie există 3 modalităţi pentru calculul scadenţei:

În situaţia în care data scadenţei se calculează automat, fără intervenţia manuală a operatorului, se poate folosi parametrul „s“, care determină afişarea datei scadenţei, însă nu admite modificarea ei.

La completarea documentului, data scadenţei se calculează automat pe baza datei din documentul de bază şi a datei stabilite în Constante şi funcţii:

Celelalte funcţii se utilizează astfel:

De exemplu:

Limita inferioară Limita superioară Cota fixă Semnificaţia
0 30 1 col.1-facturi întârziate până la 1 lună
31 60 2 col.2-facturi întârziate până la 2 luni
61 365 3 col.3-facturi întârziate până la 1 an
366 99999 4 col.4-facturi întârziate mai mult de 1 an

Pentru sumele neplătite/neîncasate la scadenţă servesc listele:

Listele de mai sus servesc şi ca document justificativ pentru completarea Datelor informative din situaţiile financiare.

Dacă doriţi să tipăriţi data scadenţei pe factură, trebuie să vă adresaţi furnizorului aplicaţiei.

2.10. Urmărire plăţi impozite, contribuţii

În forma livrată există în fişierul Firme o serie de „firme“ create pentru evidenţa datoriilor societăţii către diverse bugete, sub forma impozitelor, taxelor, contribuţiilor etc. În cazul în care se organizează acest sistem de evidenţă, la „firme“ se mai pot adăuga eventual şi altele.

Se recomandă, pentru să aparăuna după alta şi la începutul listei de firme, codul acestor „firme“ să înceapă cu semnul „%“. De exemplu:

Cod „Firma“
%AUTO TAXA MIJLOACE DE TRANSPORT
%CAM CONTRIB.ASIGURATORIE MUNCA
%CLADIR IMPOZIT CLADIRI
%DIVID IMPOZIT DIVIDENDE
%IVENIT IMPOZIT VENIT-SALARIATI
%UBASFS BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT
%TVA TAXA PE VALOAREA ADAUGATA

Astfel, de exemplu la plata cu acelaşi ordin de plată a impozitului pe profit şi a impozitului pe venituri din salarii vom avea contarea:

581.5 = 5121       1000 lei

În hCONT va trebui să repartizăm sumele pe conturi:

      %    = 581.5      1000 lei
    444.1                400 lei
   4411                  600 lei

O altă metodă de lucru este crearea mai multor „Firme“, pe fiecare tip de contribuţie salarială în parte, în acest caz se pot înscrie conturile de obligaţii pentru fiecare. La această metodă însă, ordinul de plată în cont unic se înscrie în încasări şi plăţi pe atâtea rânduri, câte contribuţii s-au plătit cu acel ordin.

Exemplu de „Firme“:

  %CAS    CAS 
  %CASS   CASS
  %CAM    CAM 
  %IVENIT IMPOZIT VENIT-SALARIATI
            etc.

Se poate realiza o evidenţă şi mai complexă a impozitelor, pe scadenţe, făcându-se „recepţii“ lunare pentru fiecare tip de impozit, cu evidenţierea scadenţei lor.

Pe baza acestora, contabilul îşi poate organiza un scadenţar al plăţilor. Pentru urmărire ulterioară se pot extrage în acest caz fişe „furnizori“ cu recepţia, scadenţa şi documentul de plată, util de exemplu în cazul controalelor şi confruntărilor cu organele fiscale.

Utilizând această soluţie, de exemplu un contabil extern poate lăsa la firmă lista obligaţiilor de plată.

2.11. Stocuri şi solduri iniţiale

La implementare soldurile/stocurile trebuie să fie cunoscute şi trebuie introduse în hMARFA. La furnizori şi clienţi interni se poate opta pentru introducerea soldurilor pe facturi sau pe partener. Soluţia aleasă poate să difere şi în funcţie de volumul datelor de introdus.

Numerele documentelor prin care se introduc soldurile trebuie să fie în concordanţă cu sistemul de codificare ales pentru documente, deci în fiecare jurnal trebuie să fie mai „mici“ decât primul document propriu-zis.

Vezi detalii privind regulile de numerotare ...

Dacă soldul se poate introduce printr-un singur document, numărul poate să fie de forma: aax000, iar dacă sunt mai multe documente, atunci codul de an să fie mai mic decât anul implementării: 23xnnn, dacă anul implementării este 2024.

Data documentelor prin care se introduc soldurile trebuie să fie anterioară lunii iniţiale! Fixaţi luna curentă (Contab./Luna curentă) la luna precedentă lunii iniţiale, iar dacă sunt documente de introdus pentru alte luni, modificaţi luna curentă cu F6.

Stocurile se introduc cu documentul NIRT ca un „plus de inventar“, data documentului fiind ultima zi a lunii precedente datei iniţiale a implementării.
Dacă din anumite articole există mai multe loturi cu preţuri diferite, se creează mai multe documente, în aşa fel încât în acelaşi document un articol dintr-o gestiune să figureze o singură dată, sau se recepţionează la preţ mediu.

Soldurile furnizorilor interni se introduc cu NIRI (fără rânduri):

Soldurile furnizorilor externi se introduc pe facturi cu NIRE fără rânduri, respectând data facturii şi cursul de schimb. Secţiunile VAMA şi CHELT. nu trebuie completate.

Soldurile clienţilor interni se introduc cu TFAC (fără rânduri):

Soldurile clienţilor externi se introduc pe facturi cu TFCE fără rânduri, respectând data facturii şi cursul de schimb. La validare înscrieţi Total livrare în valută, iar valoarea în lei se va calcula conform cursului introdus pentru ziua respectivă.

La jurnalele de încasări/plăţi se introduce un document de tip sold, data documentului fiind ultima zi a lunii precedente datei iniţiale a implementării şi valoarea se preia din contabilitate.

:!: După terminarea implementării comparaţi soldurile din hMARFA cu soldurile conturilor respective din hCONT.